Foto: din surse publice
Merită să distingem conflictele temporare și crizele de dezvoltare de comportamentele toxice care distrug încrederea și provoacă daune
Relația mamă-fiică este considerată una dintre cele mai puternice și mai profunde relații din viața unei femei. Acestea pot fi o sursă de sprijin, căldură și înțelepciune, dar uneori devin în schimb un câmp de tensiune, durere și chiar traumă psihologică.
Merită să distingem conflictele temporare și momentele de criză de dezvoltare de comportamentele toxice care distrug încrederea și provoacă daune. Psychology Today a evidențiat câteva semnale-cheie care vă ajută să înțelegeți că ceva nu merge bine într-o relație mamă-fiică.
Control și pedeapsă în loc de dialog
În loc să-și asculte fiica, mama reacționează la orice dezacord țipând, pedepsind-o sau alienând-o. În copilărie, acest lucru poate arăta ca și cum i s-ar spune să nu iasă sau să fie „ignorată”. La vârsta adultă, poate fi vorba de fraze dure precum: „Dacă faci lucrurile în felul tău, nu ești fiica mea.
Controlul excesiv privează copilul de un sentiment de autonomie și îi creează teama de a lua propriile decizii.
Lipsa dialogului și a compromisului
Într-o relație sănătoasă, chiar și atunci când există o diferență de opinie, există loc pentru discuții. În relațiile toxice, mama fie minimalizează alegerile fiicei sale, fie pur și simplu refuză să asculte. De exemplu, fiica alege o altă profesie sau un alt partener, iar mama numește acest lucru „stupid”, „rușinos” sau o „trădare a valorilor familiei”.
Un astfel de comportament îi neagă fiicei dreptul la propria voce și distruge încrederea.
Atribuirea unor „defecte congenitale de caracter” unei fiice
În unele familii conflictele se transformă în acuzații, orice decizie a fiicei este interpretată ca o dovadă a „ingratitudinii”, „slăbiciunii” sau „incapacității de a trăi corect” acesteia. Aceasta nu mai este o critică a acțiunilor individuale, ci un atac la adresa personalității.
Ca urmare, fiica începe să se îndoiască de propria valoare, dezvoltă anxietate sau sindromul impostorului.
Orice dezacord este numit „lipsă de respect”
Culturile tradiționale fac adesea apel la porunca de a „onora tatăl și mama”. Dar, uneori, această normă este folosită ca o modalitate de a reduce fiica la tăcere și de a-i nega propria opinie.
Acest lucru este văzut ca o manipulare și o schimbare a vinovăției, mama poziționându-se ca „victimă”, când de fapt ea suprimă dialogul sănătos.
Retragerea completă din relație
Fraze precum: „Dacă o faci în felul meu, poți să uiți drumul spre casa mea” sau „Ori mă asculți, ori nu te mai cunosc” sunt manifestări extreme ale unei relații toxice. În loc de iubire și acceptare, mama dă ultimatumuri.
Astfel de cuvinte provoacă răni adânci și sunt adesea cauza căderii emoționale și a înstrăinării fiicei de familie.
Importanța de a înțelege ce este ce
Nu toate certurile dintre mamă și fiică sunt toxice. Conflictele sunt firești, apar în momentele în care o fiică învață să își afirme limitele și independența. Cu toate acestea, presiunea regulată, manipularea și devalorizarea nu sunt „dificultăți parentale”, ci semne ale unei relații nesănătoase.
Necesar:
- stabiliți limite personale clare,
- căutați ajutor profesional pentru a trece peste traume,
- Căutați sprijin de la prieteni, parteneri sau comunități de apreciere și acceptare.
Relația cu mama ta este fundația pe care se construiește stima ta de sine și identitatea ta feminină. Dacă această fundație este toxică, este important să o observați la timp, să spuneți lucrurilor pe nume și să începeți călătoria spre vindecare. Amintiți-vă că dragostea nu înseamnă control sau manipulare, ci sprijin, acceptare și respect pentru alegerile voastre.
